OARE CÂȚI O SĂ DISTRIBUIE? PILDA FEMEII CARE ERA ÎN PERMANENȚĂ ÎNGRIJORATĂ PENTRU COPILUL EI.

265
0
DISTRIBUIȚI

SE SPUNE CĂ ODATĂ, O FEMEIE A VENIT LA DUMNEZEU. SPATELE ÎI ERA ÎNDOIT DE GREUTATEA UNUI SAC MARE, PE CARE ÎL CĂRA…

– EȘTI OBOSITĂ, FEMEIE? A ÎNTREBAT DUMNEZEU ÎNGRIJORAT. ÎȚI IAU POVARA DE PE UMERI, STAI JOS ȘI ODIHNEȘTE-TE.
– Mulțumesc, nu voi sta mult. Vreau doar să Te întreb și plec imediat. Mi-e teamă să nu se întâmple ceva cât lipsesc. Nu mi-aș putea ierta niciodată asta!
– Ce nu vei putea să-ți ierți?
– Dacă i se va întâmpla ceva copilului meu. Tocmai pentru asta am venit. Doamne, ai grijă de el și protejează-l!
– Asta este tot ceea ce fac, a răspuns Dumnezeu. Ți-am dat oare motive să te îndoiești de grija mea?
– Nu, dar există atâtea pericole în viață, influențe nefaste, iar el este la o vârstă la care vrea să încerce de toate, să ajungă peste tot și să se afirme. Mi-e atât de teamă că va ajunge la o cotitură, se va răni și va suferi…
– Ei, bine, data viitoare va fi mai precaut, pentru că a aflat pe propria piele ce înseamnă suferința, a răspuns Domnul. Este o experiență foarte bună! De ce nu vrei să-l lași să învețe?
– Pentru că vreau să-l feresc de orice durere! A exclamat mama cu furie. Vezi, Doamne, am mereu cu mine un sac de paie, pentru a pune paie acolo unde ar putea cădea.
– Și acum vrei să-l acopăr și eu cu paie din toate părțile? Bine, privește aici!

ȘI DUMNEZEU A CREAT IMEDIAT O GRĂMADĂ DE PAIE ȘI A ÎMPRĂȘTIAT-O ÎN LUME.

Femeia vede cum fiul ei încearcă să depășească grămada aceea de paie, dar în zadar. Fiul încerca din răsputeri să iasă din cercul care îl limita, cădea apoi se înfuria. În cele din urmă a făcut rost de chibrituri și a dat foc grămezii de paie. Flacăra a cuprins grămada de paie și fumul a acoperit totul.

– Fiule!!!! A strigat femeia. Vin să te salvez!
– Vrei să mai arunci paie pe foc? A întrebat Dumnezeu. Ia aminte: cu cât mai multe paie pun părinții în jurul copiilor, pentru a-i proteja de toate relele, cu atât mai puternică este dorința copilului de a scăpa dinc cerc. Iar dacă acest lucru nu îi reușește, omul începe să își ardă propria viață.

El nu știe ce înseamnă durerea și nici libertatea de a alege…Tu crezi că este doar un sac de paie, dar de fapt este un sac de probleme. În el se află toate fricile, toate temerile pe care le simți. Tot ceea ce gândești și te neliniștește, crește și devine puternic pentru că tu le hrănești cu energie. Acesta este motivul pentru care povara ta este atât de grea, iar spatele tău încovoiat…

– Deci, nu trebuie să am grijă de fiul meu, asta îmi spui, Doamne?
-Ai grijă cât este necesar! Dar nu trebuie să îți faci mereu griji și să te neliniștești. Căci, și mie îmi pasă și am grijă de el. Lasă-mă și pe mine să-mi fac datoria. Nu mă împiedica să o fac. Dar înțelege, în toate este vorba de credință!

Într-o zi am decis să renunţ…

Aș renunţa la serviciu, la relaţia pe care o am…chiar aș vrea să renunţ la viaţă.
Am mers în pădure şi am început să vorbesc cu Dumnezeu:
“Doamne, poţi să-mi dai un motiv bun să nu renunţ?” – L-am întrebat…

Răspunsul Lui m-a surprins: “Uită-te în jurul tău. Vezi feriga şi bambusul?”

“Da!” – Am zis eu.
“Când am plantat seminţele de ferigă şi de bambus, le-am îngrijit. Le-am oferit lumină. Le-am oferit apă. Feriga a crescut rapid şi a ieşit din pământ, cu nuanţa ei de verde strălucitoare, a cuprins pământul.

Cu toate acestea, bambusul nici nu se vedea. Dar nu am renunţat și am sperat că va creşte.

În al doilea an, feriga a crescut şi mai mare. Şi din nou, nimic nu părea să iasă din seminţele de bambus. Dar nu m-am dat bătut.

În al treilea an nu se vedea nimic din seminţele de bambus. Dar tot nu am renunţat. La fel a fost şi în al patrulea an.

Apoi, după cinci ani.. un firicel plăpând părea să se întrevadă, şi după doar şase luni, bambusul a ajuns să măsoare 30 de metri înălţime. A avut nevoie de cinci ani să se dezvolte. Rădăcinile lui au devenit puternice şi îi erau suficiente pentru a supravieţui.

Nu aş oferi niciodată copiilor mei o provocare dacă nu ar putea face faţă.

Ştii că în tot acest timp în care te-ai zbătut să rămâi la suprafaţă, ai creat rădăcini? Nu aş renunţa la bambus… şi niciodată nu voi renunţa nici la tine.

Nu te compara cu alţii. Bambusul a avut un scop diferit de cel al ferigii. Cu toate acestea, ambele plante înfrumuseţează pădurea. Va veni şi timpul tău.

Te vei înălta frumos” – a spus Dumnezeu.

“Cât de mare trebuie să cresc?” – am întrebat.
“Cât de înalt va creşte bambusul?” – a întrebat El în schimb.
“Cât de mult poate?” – am întrebat.
“Da! Crezi în tine şi te vei înălța.”

Am plecat din pădure, realizând că Dumnezu nu va renunţa niciodată la mine.
Gândește-te ca El nu va renunţa niciodată nici la tine. Nu regreta nicio zi din viaţa ta!

Zilele bune îţi oferă fericire; zilele rele îţi oferă experienţă; ambele sunt esenţiale pentru viaţă, pentru a trăi!

loading...
DISTRIBUIȚI