Probabil cel mai spectaculos loc din Romania. Galerie foto si video in articol

592
0
DISTRIBUIȚI

Veche de mii de ani, salina din apropierea Clujului și-a regăsit strălucirea de altădată. Din 1998, de când a fost renovat, obiectivul a fost vizitat de 2,7 milioane de oameni din toate colțurile lumii. Suferinzii de boli respiratorii pot să facă diverse tratamente.

La cinci kilometri de orașul Turda, pe un drum anevoios, dar practicabil, se află poate cea mai interesantă lume subterană din întreaga Românie. În vechea salină din care s-au extras în ultimii 300 de ani sute de mii de vagoane de sare, s-a amenajat o adevărată comunitate în miniatură.

Proiect de succes

Amenajată prin fonduri PHARE și renovată în urmă cu cinci ani, salina de la Turda excelează prin curățenie, bun gust, îndrăzneală arhitectonică. Poate fi luată oricând ca exemplu de orice întreprinzător care are de oferit turiștilor de pretutindeni.

De altfel, salina Turda este printre puținele locuri din țară în care am întâlnit foarte mulți turiști străini, peste medie. Slovaci, maghiari, polonezi, spanioli, nemți, ruși, portughezi sau indieni vin să viziteze minunea de sub pământ, aflată la 30 de kilometri de Cluj.

Adevărata mină de sare

În stânga platoului, printr- o „gaură” uriașă, se dezvăluie adevărata surpriză a locului: alte 13 etaje în jos, la capătul cărora se întinde un lac subteran.

Luminată inteligent, o insulă artificială din lemn de pin adăpostește camere de repaus și un mic „port” din care se pot închiria bărcuțe pentru 20 de minute, în schimbul a doar 10 lei.

Fotografiatul este permis peste tot, așa că întreaga peșteră de sare este luminată sporadic de blitz-urile turiștilor care fac poze în neștire, cu gura căscată de așa minune nemaivăzută.

Aproape înghețați, vizitatorii au posibilitatea să aleagă două ieșiri. Să se întoarcă pe unde au intrat sau să parcurgă o galerie spectaculoasă, umedă și strălucitoare, lungă de 700 de metri.

Dacă aleg a doua variantă, constată, la ieșire, că se află la 5 kilometri de parcarea unde și-au lăsat mașinile. Cei mai mulți dintre turiști se întorc în frigul subteran și fac cale întoarsă, decât să meargă 5 kilometri cu soarele în față. Pe măsură ce urcă scările spre suprafață, temperatura crește vizibil, vizitatorii lepădându-și, rând, pe rând, hainele groase.

Date geologice

loading...

Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). La Turda ciuperca de sare are o înălțime de circa 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente).

Istoricul exploatărilor de sare

Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 î.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au exploatat sarea la Durgău în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lățime. În afara masivului de sare de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile Romane (în zona ștrandului actual). Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman Potaissa a apărat exploatările de sare de la Turda. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri.

După retragerea romanilor în anul 274, până în secolul al XI-lea, nu există dovezi certe că extracția sării ar fi continuat.

În primul document cunoscut până în prezent cu referire la sarea de la Turda, emis de cancelaria maghiară în anul 1075, este menționată vama ocnelor de sare de la Turda (Torda) într-un loc de lângă râul Arieș „qui dicitur hungarice Aranas (Aranyos), latine autem Aureus” („în locul ce se cheamă pe ungurește Aranyos, iar pe latinește Aureus”). Acest punct de vamă era situat în preajma fostului pod roman (folosit în tot timpul Evului Mediu, până la finele sec. XVIII), pe amplasamentul așezării fortificate de mai târziu numită Szentmiklos (Sf. Nicolae).

În cursul secolului al XIII-lea este pomenită explicit existența ocnei de la Durgău-Turda. Astfel, la 1 mai 1271, se dăruia capitului Episcopiei de Transilvania „ocna de sare de la Durgău-Turda (Dörgö-Torda)”.

loading...
DISTRIBUIȚI